X - Even in death our love goes on...

Trecu aproape o luna si nici un semn de la Evan. Ma simteam singura si vinovata pentru tot si nu mai gaseam nici un motiv pentru care m'as ridica din pat decat pentru Matt, fara de care viata mea ar fi fost cu totul lipsita de sens. Simteam o piatra pe inima ce'mi ingreuna pieptul si nu ma lasa sa respir. Plangeam singura in noapte, fara umarul ce obisnuia sa ma sustina, fara cel ce ma facea totdeauna sa zambesc...fara Evan. Stiam ca nu mai pot trai astfel si am decis sa fac orice imi statea in putinta sa'l uit si sa trec peste. Insa nu puteam sa nu visez ca el se va intoarce si totul va fi ca inainte...
Cu ochii in tavan, nedormita, asteptam sa'mi sune ceasul. Urma sa ma duc la scoala. M'am ridicat din pat si mi'am facut ghiozdanul dupa care m'am imbracat si ma'm aranjat. Am iesit din casa, auzindu'l pe tatal meu urland ceva din urma. Am luat autobuzul si nu dupa mult timp am ajuns la scoala. De cum am intrat in clasa, profesoara incepu sa'mi faca panarama ca am intarziat din nou. Aparent ceilalti dadeau test si profitau de neatentia profesoarei la maxim. M'am dus in banca langa Matt.
- Hey, Rose! sopti el.
- Hey!
- Dai si tu test?
- Duh, am zis eu luand testul unui tocilar din spate.
El se uita dezorientat la mine. M'am intors si i'am lasat 5 lei pe masa, dupa care am copiat cele cateva randuri ramase de scris de la un altul.
______________________
- In Pauza -

- Vii la petrecere in seara asta? ma intreba Matt.
- Ce petrecere?
- Oh. Pai Amie da petrecere la ea...Nu te'a invitat?
- Nu.
- In orice caz, a zis ca pot aduce pe cine vreau cu mine. Deci mergi?
- Mm...nu stiu daca...
- Deci mergi.
- N'as prea...
- Mergi, zise el cu o fata incruntata.
- ...Ok.
- Perfect! zise el zambind. Vin sa te iau la 7 pm.
Cu acestea zise, Matt pleca cu baietii sa joace poker. Am ramas in banca, uitandu'ma pe geam la oamenii ce treceau prin curtea scolii si gandindu'ma. Ceva nou aparu in viata mea monotona. Nu prea vroiam sa merg, dar pentru Matt...orice, i guess.
Dupa scoala Matt ma conduse jumatate de drum pana acasa. Ajunsa la destinatie, m'am trantit in pat si am inchis ochii. Din reflex, mi'am imaginat ca Evan era langa mine si ma veghea de pe scaun cum obisnuia sa faca. Am deschis ochii imediat ce mi'am dat seama ce faceam si am incercat sa mi'l scot din minte. Evan era de domeniul trecutului. Trebuia sa'l uit si sa trec peste. Piatra de pe inima se ingreuna si mai mult, iar lacrimile incepura sa curga fara oprire.
- De ce...de ce eu...am soptit in ciuda. De ce mi se intampla toate numai mie...Vreau sa te uit...sa pleci...sa ma lasi in pace...nu mai existi...nu ai existat niciodata! m'am rastit eu, plangand.
M'am intors cu fata in perna si am urlat cat m'au tinut plamanii. Am plans pana la epuizare si am in cele din urma am adormit. Nu dura mult, caci ceasul suna. Era 6:30 pm si trebuia sa ma pregatesc pentru petrecere. M'am schimbat de haine si mi'am spalat fata manjita de rimel, reimprospatandu'mi machiajul. Pe la 7 pm Matt batu la usa.
- Intra, Matt.
- Hey, esti gata? zise el, sarutandu'ma.
- Da.
- Esti bine?
- Da...Doar putin obosita.
Ma lua de mana si am plecat impreuna pe motocicleta sa. Stateam cu mainile incolacite de trupul sau musculos si urmaream cu ochii inchisi cum vantul rece imi lovea obrazul. Cand am ajuns mi'am deschis ochii si am coborat de pe motocicleta. Ne'am luat de mana si am intrat in casa lui Amie. Era o vila cu 3 etaje si parea ca petrecerea a inceput de demult. Erau o groaza de oameni si muzica se auzea in tot cartierul. Din multime, aparu Amie care il saruta pe Matt pe obraz.
- Buna, Amie, striga Matt, pentru a se face auzit.
- Buna, dragule. Ma bucur ca ai venit. Vad ca ai mai adus pe cineva cu tine.
- Da, ea e iubita mea.
- Heh, ce dragut...
Ma simteam prost ca ei vorbeau despre mine de parca n'as fi fost acolo si n'as fi avut gura sa vorbesc si eu asa ca am intervenit si am intins mana catre Amie, salutand'o.
- Buna, buna....zise ea luandu'mi mana in sictir. Matt, hai sa bem ceva.
- Ok!
Amie il trase pe Matt dupa ea, iar eu am ramas singura, printre o gramada de straini care se holbau la mine. M'am dus si m'am asezat pe o canapea, nervoasa. Un tip se apropie si se arunca langa mine, asezandu'si mana pe dupa gatul meu. Duhnea a bautura si era imbracat cu un tricou negru foarte macho si niste blugi stramti.
- Ce faci, papusa? ma intreba el, ranjind si asezandu'si cealalta mana pe piciorul meu.
- Ce te bagi ca o.b.'u'n ..., am zis aruncandu'i o privire dezgustata.
Nu eram genul de persoana care injura cu orice ocazie...Doar cand ma enervam foarte tare.
- Ce limba ascutita ai, fah! Uite asa ma bag, ca vreau sa ti'o bag!
M'am infuriat la culme si l'am lovit cu bratara cu tinte de la mana in gat. Nu erau ascutite, astfel incat s'a ales doar cu o durere ingrozitoare. M'am ridicat si am plecat sa'l caut pe Matt. Era cu Amie si dansau ca niste salbatici cu sticla de bere in gura. Primul instinct a fost sa'i scot ochii lui Amie cu furculita, insa m'am multumit doar sa'l trag pe Matt langa mine.
- Matt!
- Moama, ce tare e petrecerea! Te distrezi?
- Matt, ma duci acasa sau ma duc singura?
- Ce? De ce?
- Te rog.
- Acum?
- Da.
- Bine, bine. Hai sa mergem. Stai sa'i zic pa lui Amie.
Se intoarse la ea si explica situatia. Amie i se arunca de gat si probabil din cate se vedea, il ruga sa ramana. In cele din urma se sarutara pe obraji si Matt ma lua afara.
- De ce vrei sa pleci?
- Hmm....am obosit.
- Dar abia am venit.
- Pot pleca singura daca nu vrei sa ma duci tu.
- Nu'i vorba de asta. Normal ca te duc eu.
- Te poti intoarce dupa, atunci.
- Rose...zise luandu'ma de maini. Nu mai are nici un farmec fara tine...
- Hah, sunt sigura ca Amie va avea grija sa te farmece destul.
- Deci asta era...
- Ce?
- Esti geloasa.
- Bineinteles ca nu.
Matt incepu sa rada.
- Ce??
- Nimic. Hai sa mergem.
- Nu sunt geloasa!
- Am zis eu ceva despre asta?
- Ughh...!
- Rose, stii bine ca te iubesc.
- Da...Si eu.
Ne'am urcat pe motocicleta si am plecat. Ma gandeam la momentul in care Evan imi zise pentru prima si ultima oara ca ma iubeste. Si cand era Matt beat si Evan conducea. Pacat ca nu era si acum sa ma salveze. Nu'mi pasa cat de beat era Matt. Nu'mi pasa ca n'aveam casca de protectie. Mi'am incolacit mainile mai strans in jurul lui. As fi vrut ca cel de care ma tineam sa fi fost Evan. Nu i'as fi dat drumul niciodata. Ma gandeam ca daca as fi actionat diferit, Evan nu m'ar fi parasit si am fi fost inca impreuna. Gandeam atat de intens incat nici n'am observat ca Matt o lua pe alta ruta. Abia cand opri mi'am dat seama ca suntem de fapt in fata casei sale.
- Nu e nimeni la mine acasa. Parintii mei sunt plecati inafara orasului. Daca tot n'am stat la petrecere putem sta la mine. Nu esti prea obosita pentru asta nu?
- Nu, am zis eu zambind.
Am intrat inautru. Mi'am amintit cand am intrat prima data in casa sa. Eram cu Evan si am dat acea vaza jos...Daca nu era Evan, as fi intrat in belea. Un suras imi aparu pe fata.
- Iti place casa? Nu'i cine stie ce, dar ma rog...
- Da imi place, foarte mult...
- Ti'e foame, sete, ceva?
- Nu.
- Ce bine! Ca n'aveam mancare. De obicei cumparau parintii, dar cum nu sunt acasa...
Am inceput sa radem.
- Vrei sa vedem un film?
- Sure.
Am mers in dormitorul sau si am pus filmul "The Lake House". Ne'am asezat unul in bratele celuilalt in pat si, pe intuneric, ne'am uitat la film. Era filmul meu preferat. O iubire imposibila intre doi oameni, din timpuri si spatii diferite. Imi amintea de mine si Evan. Numai ca in film cei doi se intalnesc in cele din urma si traiesc happily ever after. La sfarsit, cand cei doi se sarutara m'am uitat in ochii lui Matt si le'am urmat exemplul. Am inceput sa ne sarutam cu tot mai multa pasiune. Am inchis ochii si l'am lasat pe Matt sa ma sarute pe gat si in cele din urma sa'mi descheie camasa. Imi era frica, deoarece nu vedeam decat imaginea lui Evan in minte, insa nu puteam deschide ochii deoarece imi era si mai frica de adevar. Am tinut ochii inchisi si l'am lasat pe Matt sa'mi faca ce voia. Incercam sa'mi tin lacrimile sub pleoape. Nu voiam ca Matt sa ma vada plangand. Imi dadu pantalonii jos si ma saruta sub ombilic. Ma simteam oribil si stiam ca nu pot continua. Nu puteam face asta. Matt nu era cel pe care il vroiam cu adevarat. Abia atunci mi'am dat seama cat de mult il iubesc pe Evan si ca nu pot trai fara el. Am deschis ochii inlacrimati si l'am impins pe Matt de pe mine, fugind afara, goala asa cum eram. Matt fugi dupa mine in scurt timp insa imi pierdu urma. Eram deja departe in intuneric fugind, pana n'am mai putut si am cazut in genunchi de oboseala. Ma uitam la asfalt si vedeam cum lacrimile mele il umezisera.
- Ev..Evan...Evan..., sopteam.
M'am tarat pana am gasit o piatra. Am luat'o si am aruncat'o intr'un geam, spargandu'l. Am luat un ciob cazut si mi'am intors privirea spre cer.
- Imi pare rau, Evan. Imi pare rau...Te iubesc...
Am inchis ochii si dintr'o miscare mi'am taiat venele. Am urmarit sangele ce curgea abundent, pana am ametit si m'am asezat lata pe asfalt, asteptandu'mi sfarsitul. Nu'mi mai simteam corpul. Tot ce mai simteam era o raceala. Nu ma puteam misca. Inima imi batea din ce in ce mai lent. Am dat ultima suflare de viata din mine si am simtit o eliberare dupa care m'am ridicat in picioare. M'am uitat in jur si l'am vazut pe Matt fugind inspre mine. M'am dat intr'o parte deoarece aveam impresia ca o sa se izbeasca in mine. El nici nu ma vazu. In schimb se aseza jos in genunchi peste...cadavrul meu.
- Matt..., am soptit.
M'am asezat langa corpul meu urmarindu'l pe Matt care plangea langa el. Zaceam intr'o balta de sange iar pielea mea era alba, pe alocuri invinetita. Ma uitam, trista, la saracul Matt ce avea impresia ca era vina lui si plangea fara incetare. Deodata, am simtit o mana pe umar. M'am intors surprinsa.
- Evan! am strigat.
- Rose...De ce ai facut'o...
- Pentru ca...Evan...Te iubesc!
M'am ridicat in picioare si i'am sarit in brate, strangandu'l cat de tare am putut. Evan era uimit. Ma stranse si el in brate.
- Si eu te iubesc...si eu te iubesc, Rose.
Ne'am dat drumul si ne'am uitat unul in ochii celuilalt. Ii sclipeau ochii umezi si zambea putin trist.
- Sa nu ma mai parasesti niciodata, Evan.
Imi zambi larg si se apropie incet de mine sarutandu'ma. Ne'am luat in brate fara sa ne dezlipim buzele, razand si plangand simultan. In ciuda faptului ca murisem, eram mai fericita ca niciodata. Mi'am luat ramas bun de la Matt si am plecat impreuna cu Evan.
Matt ceda psihic dupa intamplare, insa in cele din urma, dupa ani de tratament, isi gasi pe altcineva si'si continua viata. Ocazional mi'am bantuit parintii, deoarece adoram fata pe care o faceau cand se speriau. Matt avu grija ca (,) corpul meu sa fie inmormantat, dupa cum mi'am dorit, langa cel al lui Evan.
Eu si Evan am ramas impreuna in eternitatea vietii de dupa moarte.

And they "lived" happily ever after.
Darkness be with you!
______________________
A Ghost's Story,
The End.

IX - Dead feelings

A doua zi m'am trezit la fel de "imbracata" cum ma culcasem. Imi aminteam partial ce se intamplase, insa de fiecare data cand discutia se apropia de acest fapt, negam totul incercand sa par cat mai nevinovata si inocenta. Dadeam vina pe bautura si schimbam subiectul imediat. Ma simteam vinovata fata de Matt, insa ma trezeam uneori visand la acel moment cu un zambet pe buze.
______________________

Era 6 februarie. Zi in care multi au vazut pentru prima data lumina zilei...Zi in care eu am vazut pentru prima data intunericul. Pentru mine era o zi ca oricare alta. Nu ma asteptam la nimic deosebit, avand in vedere ce parinti aveam. Planul meu de aniversare: sa stau in pat, sa ma uit la televizor si sa rontai ceva la o adica. Cu ochii inchisi si gura intredeschisa, sub o patura moale, imi indesam o bucatica de ciocolata in gura. Ce putea fi mai placut decat sa visezi si sa mananci ciocolata simultan?? Exact! Sa asculti si muzica in acelasi timp! Cu castile in urechi si gustul inconfundabil (mai tare decat un orgasm) in gura, asteptam sa treaca inca o zi din viata mea. Deodata, o casca imi zbura din ureche si un urlet mai puternic decat a solistului de la Slipknot, imi sfasie timpanul. M'am trezit instantaneu, inecandu'ma cu bucatica de ciocolata si dand disperata din maini. O palma se izbi de ceafa mea si am scuipat "the evil little chocolate" afara.
- Oh My God!!! Vrei sa ma omori?!?! m'am rastit eu la Evan, tusind.
- Scuze, dar te'am strigat de jumatate de ora si n'auzeai.
- You scared the living shit out of me!!
- Ha ha!
- Ughh....ce vrei? l'am intrebat dupa ce m'am mai potolit.
- Ma intrebam daca n'ai vrea sa mergem undeva azi.
- N'am chef, am zis eu cazand inapoi in pat.
- Great! Unde ai vrea sa mergi?
- Nicaieri.
- Ok. Ne vedem la palcul de copaci, la 6 pm. Cya! zise el parasind camera.
- What the hell...? Ughh...whatever..., mi'am zis eu, punandu'mi castile inapoi in urechi.
Deodata, am simtit ceva vibrand pe picior. Era mobilul. Am intrerupt din nou muzica si, iritata, am raspuns la telefon.
- Da!
- Am nimerit intr'un moment prost...?
- Oh, scuze Matt. Ehh...Credeam ca esti altcineva...De ce m'ai sunat?
- Cum de ce...Vroiam sa'ti aud vocea.
- Ce dragut...Si, de ce m'ai sunat?
- Hah! Vroiam sa stiu daca vrei sa iesi azi.
- N'am chef...
- La KFC e bine?
- Mi'e somn...
- Ok. La 6?
- Hmm...Trebuie sa o ajut pe maica'mea cu ceva la 6. La 7.
- Kewl. Ne vedem acolo atunci.
- Ok. Te pup, pa!
- Poop! lol pa!
"Off...De ce si'au gasit toti sa ma invite acum in oras...Nici macar nu mi'au urat la multi ani..." m'am gandit eu cu o oarecare dezamagire.
Se facu ora 5 pm si am decis sa'mi scol totusi fundul din pat si sa ma pregatesc. M'am machiat and all that stuff, incercand sa arat mai bine decat de obicei, ca sa ma (auto)sarbatoresc. Mi'am facut vant pe usa si cu pasi marunti ma indreptam spre locul indicat de Evan. Era ciudat aleasa destinatia, insa aveam o mica banuiala. Am ajuns la banca dintre copacii sub care acum cativa ani, eu si Evan ne'am sarutat pentru prima oara. Un sentiment ciudat ma cuprinse, insa nu imi displacea. M'am asezat pe banca si am ramas asteptandu'l pe Evan, dusa cu gandul departe, in adancul memoriilor mele. Nu dupa mult timp, am simtit o mana pe umar, care ma lua prin surprindere. Evan se aseza langa mine. Tinea o mana la spate si'mi zambea larg.
- Ma bucur ca ai venit, zise el.
- Normal ca am venit. De ce m'ai adus aici? l'am intrebat putin nesigura.
- Ehmm....Nu m'am putut gandi la un loc mai intim si m'ai placut. Nu'ti place?
- Ba da! Ador locul asta, doar ca n'am mai fost de cand...de mult, aici.
- Asa e. Aici ne'am sarutat pentru prima data...zise el uitandu'se in ochii mei, nesigur.
Am simtit un ac in inima si m'am inrosit, intorcandu'mi privirea. Evan se simti stanjenit din cauza linistii si schimba subiectul.
- Ti'am adus ceva, zise el.
- Eh?
Evan scoase de la spate un trandafir de culoarea sangelui in jurul caruia era un lantisor auriu, cu o inimioara de o forma deosebita.
- La multi ani, Rose!
- M...mersi Evan...credeam ca ai uitat...am zis eu luandu'l in brate.
- Cum as putea sa uit...
Dupa ce corpurile ni s'au despartit si sanii mei nu pareau sa se mai frece de Evan, acesta scoase lantisorul din jurul trandafirului si mi'l puse la gat. Am deschis inimioara si am ramas uimita. Era o poza cu mine si...o poza cu el. Mi'am indreptat privirea catre el asteptand un raspuns.
- Poza am luat'o din vechea mea locuinta. Nu cere detalii...Sper ca'ti place cadoul...
- E minunat!! Mersi! Inseamna foarte mult pentru mine.
Ne'am imbratisat din nou si, out of the blue...Evan isi lipi buzele de ale mele, sarutandu'ma. M'am speriat, insa nu am obiectat. L'am sarutat inapoi. Dura in jur de 6 secunde, dupa care l'am indepartat. El se uita dezorientat in ochii mei si incepu sa dea din gura incercand sa spuna ceva. Am ramas langa el, uitandu'ma in jos.
- Iarta'ma, Rose...zise el confuz.
N'am zis nimic asa ca el continua.
- Rose...Ughh....Nu stiu ce m'a apucat...N'am vrut...Adica...Am vrut dar nu asa....Vreau sa spun....Ughh....
- Nu'i nimic...Nici eu..nu am dat inapoi..., am zis eu invinetindu'ma la fata.
El zambi, frecandu'si degetele mari unul de altul, de emotii. Se apropia putin de mine, luandu'mi mana in mana sa.
- De ce m'ai sarutat inapoi? intreba el cu un ton mai scazut si bland.
Sangele imi pulsa in vene mai repede ca niciodata si simteam ca'mi pocneste fata. De ce ma simteam asa?? Nu puteam intelege...
- Rose, esti bine?? intreba el punandu'si palma pe fruntea mea infierbantata. Esti rosie si arzi.
- Ughh...d..da...ughh....tre...trebuie sa plec....ma intalnesc cu M..Matt, am zis eu cat de calma am putut.
Evan ramase masca uitandu'se la mine. Imi dadu drumul la mana iar ochii sai se racira.
- Matt. Din nou, Matt. Ce vezi la prostul ala?? zise el ridicandu'se in picioare.
- Nu e prost...
- E tampit!! Si pe langa asta iti pune si viata in pericol! Ca atunci cu motocicleta!
- Nu e tampit! Lasa'l in pace! am zis eu nervoasa.
- Ce are el pe langa mine?!? se rasti el.
- Viata!!
Evan nu mai zise nimic. Dadu din cap, gen 'i can't believe you said that'. Se intoarse si dadu sa plece, insa inainte sa faca primul pas, mai zise doar "Iarta'ma ca te iubesc, Rose. N'o sa mai trebuiasca sa ai de'a face cu mine. Goodbye.", dupa care pleca. Am dat sa'l opresc insa disparu. Am ramas uitandu'ma in gol. O lacrima mi se prelinse, facandu'si drum pe obrazul meu rosu. Ma uitam in directia in care l'am vazut ultima data, asigurandu'ma in gand ca in momentul in care voi ajunge acasa il voi vedea din nou si totul va fi bine. Eram ametita, asa ca m'am asezat pe banca si am ramas acolo pentru o vreme, repetandu'mi scena in cap de 1000 de ori.
Dupa ceva vreme m'am dus acasa. Am deschis usa de la dormitor si mi'am indreptat privirea in coltul de camera in care il vedeam de obicei stand pe scaunul sau. Era gol. Evan nu se afla in camera. M'am dus si m'am asezat pe un colt de pat, uitandu'ma pe geam. Deodata, cineva ciocani la usa. Parintii mei nu puteau fi, pentru ca ei ar fi intrat direct. Un zambet imi aparu pe fata si m'am napustit asupra usii deschinzand'o. Spre nefericirea mea, nu era cel pe care il asteptam.
- Buna, Rose.
- Hey, Matt...
- Esti bine? De ce nu ai venit la intalnire?
- Mi'e rau...scuze...trebuia sa te sun...
- Mda...nu'i nimic, lasa. Ce ai?
- Ma doare capul, am zis eu asezandu'ma inapoi pe pat.
Matt se aseza langa mine, mangaindu'mi parul.
- La multi ani, Rose, zise el scotand la iveala un CD cu una din formatiile mele preferate, Sopor Aeternus si 5 trandafiri albi.
- Mersi, Matt, am zis eu imbratisandu'l.
- Te iubesc, Rose.
- Si eu...si eu te iubesc......Matt.
Mi'am lasat capul pe umarul sau si nu m'am mai putut abtine, mi'am lasat lacrimile sa curga, tinand strans in pumn lantisorul de sub tricou. Matt crezu ca e din cauza ca ma durea capul sau ceva si ma lua in brate, incercand sa ma linisteasca. Ne'am intins in pat si am adormit in cele din urma in bratele sale, protectoare.
That's all...Darkness be with you!

VIII - "You can leave your hat on"

BRRrrr.....BRRrrrrr..... BRRrrrrr......Imi vibra mobilul. L'am luat aruncandu'ma in pat cu el la ureche.
- Alo!
- Buna, Rose!
- Hey, Matt!
- Ce faci?
- Ma plictisesc.
- Same here. Ma gandeam ca am putea iesi in seara asta. Ce zici?
- La cat si unde?
- Vin sa te iau pe la 6 pm. Ok?
- K. Si unde mergem?
- Ai sa vezi.
- Zi'mi.
- Ai sa vezi.
- Zi'miiiiiii.
- Ne vedem la 6. Te iubesc! Pa!
- Si eu te iubesc, meany! Pa!
Am inchis mobilul si l'am aruncat undeva pe pat, pe langa mine. Evan intra in camera zambind larg.
- Rose, esti gata?
- Sa...ce?
- Mi'ai promis ca mergem la concert in seara asta. Ai uitat?
- Ughh....iarta'ma Evan. Am uitat complet despre asta. I'am zis lui Matt ca ies cu el azi.
- Anuleaza.
- Nu pot anula...
- De ce nu?
- Si ce o sa'i zic? Matt nu mai pot veni pentru ca trebuie sa ies cu prietenul meu imaginar.
- Nu sunt prieteul tau imaginar, sunt cat se poate de real, zise el incruntandu'se.
- Ma rog, oricum nu pot anula.
- Fie. Ma duc singur.
- Iarta'ma.
- Whatever...
- C'mon, Evan, nu fi suparat pe mine.
- Nu's...zise el intorcandu'se si asezandu'se pe un scaun.
- E 5 pm. Ar trebui sa incep sa ma pregatesc.
- La cat te ia?
- La 6.
- Si'ti trebuie o ora ca sa te pregatesti??
- Ca sa scap de'o grija...
- Si unde te duce?
- Nu stiu.
Deodata se auzi soneria de la usa.
- Evan, du'te si vezi cine a venit.
- Meh, bine.
Evan iesi din camera, iar eu m'am dus la dulapul de langa usa si mi'am scos hainele. Mi'am dat jos tricoul si pantalonii si am dat sa'mi pun toalele cu care urma sa ies in oras, cand deodata imi veni usa in fata, trantindu'ma pe jos.
- Owwww!!! am urlat.
Evan intra in camera si ramase holbandu'se la mine. Mi'am deschis ochii, frecandu'mi capul. El se apropie incet de mine si ma ajuta sa ma ridic, fara sa'si ia ochii de la mine.
- Oww....ce usa in cap mi'ai dat...am zis, inca masandu'mi fruntea.
- Sc...scuze.
M'am uitat la el, dezorientata. Se holba la mine fara sa clipeasca, cand deodata isi ridica mana si si'o aseza pe pieptul meu. Ma trecu un fior rece de'a lungul coloanei si am simtit cum inima imi fusese intepata de 10 ace. Abia atunci mi'am dat seama ca eram doar in sutien si boxeri. M'am inrosit toata si i'am dat peste mana, apucand primul lucru la indemana ca sa ma acopar. Evan se sperie si iesi din camera. Am cazut in pat, respirand ca un cal in calduri. Mi'am revenit cat de cat in fire dupa cateva minute si m'am imbracat si machiat. Nu dupa mult timp, cineva batu la usa dormitorului meu.
- Intra, Evan.
- Cine'i Evan? intreba Matt, intrand.
- Matt!! Ce cauti aici?
- Ehm..stiu ca am venit cu cateva minute mai devreme dar nu cred ca e nevoie sa ma primesti atat de "calduros".
- Scuze, am zis eu, sarutandu'l.
- Siii....cine'i Evan?
- Ughh....asa'i mai zic fratelui meu.
- Oh...ok. Esti gata?
- Da. Hai sa mergem.
Matt imi lega o esarfa in jurul ochilor si ma lua de mana indrumandu'ma.
- Ce faci? l'am intrebat.
- Am o surpriza.
Ma scoase afara din casa si nu dupa mult timp ne'am oprit.
- Esti gata?
- Da...
Imi dadu esarfa jos. Am deschis ochii si am ramas cu gura cascata.
- Oh my God!!
- Iti place?
- Oh my God!!
- Ha ha!
Era cea mai tare motocicleta pe care am vazut'o in viata mea. Matt imi intinse casca si m'am asezat in spatele sau. Baga viteza si ne'am dus la o pizzerie.
______________________

- Mmmm....ador marinara.....am zis eu.
- Si eu te ador. Mananca mai repede ca trebuie sa plecam.
- Unde mergem?
Matt scoase doua bilete din buzunar.
- La concert.
- Oh, tare!
O parere de rau ma apuca. Trebuia sa ma duc cu Evan la concert. Deodata am devenit foarte constienta de sanii mei. Am simtit ca ma iau caldurile de la amintirea evenimentului. Mi se parea ca pana si Matt se holba la ei.
- Hai sa mergem, am zis.
- Dar n'ai terminat de mancat si inca mai ai timp.
- Mi'a pierit foamea...
- Oh..ok...sigur?
- Foarte...
______________________

- Rose? Ce cauti aici?
- Hey, Evan, am soptit.
- L'ai parasit pe Matt pentru mine si ai venit la concert??
Din multime aparu si Matt, luandu'ma de mana si sarutandu'ma.
- Pffft...trebuia sa'mi dau seama...Ai preferat sa vii cu el in loc de mine...
- Nu'i adevarat.
- Poftim? intreba Matt.
- Ughh...nimic.
Am inceput sa sarim si sa cantam toti ca disperatii. Nu dupa mult timp, am observat ca Matt nu mai era langa mine. M'am oprit din sarit si am inceput sa ma uit in jur, cand am auzit un strigat ciudat. M'am uitat in jos si am vazut ca l'am calcat pe Matt, care era incalcit pe acolo, pe mana.
- Scuze! Cum ai ajuns acolo?
- Habar n'am! Am simtit ca ma trage ceva de picioare...
Imediat mi'am intors privirea spre Evan, care mai avea putin si pufnea in ras. In ciuda faptului ca i'am facut semn ca nu trebuia sa faca asta, imi venea si mie sa rad. Matt era murdar din ca pana in picioare, asa ca ne'am dus la un restaurant, la baie ca sa se spele.
- Gata...nu s'a dus de tot, dar ma rog...Hai sa mergem.
- Neah. As prefera sa ramanem aici, sa bem ceva.
- Ok. Bere?
- Sure!
Dupa ce am baut amandoi pana la epuizare, ne'am luat de mana si am iesit din restaurant, unde isi facu aparitia si Evan, care veni de la concert.
- Hey, esti bine? intreba el.
- Da...ti se parre tiee ca as fffi rauu? i'am raspuns.
- Ceee...?? interveni Matt.
- Nimic, draga, vorbam cu pretenui meu.
- Ahhh...zise el incepand sa rada.
- Rose, cum ai de gand sa mergi pe motocicleta in starea asta?
- Huh..?
Evan ne conduse pana la vehicul si se urca pe el. Ne'am urcat si noi, Matt stand pe locul lui Evan, avand impresia ca el conducea motocicleta.
- Uite, Rose! Pot sa conduc farrra maiiiiiiniii! striga Matt.
- Ce cretin...zise Evan.
Ma conduse mai intai pe mine acasa, dupa care, Evan pleca mai departe spre casa lui Matt. Dupa cel conduse si pe "cretin", veni si el in cele din urma acasa.
- Rose, dormi? zise el aprinzand lumina.
Cand isi intoarse privirea, ramase pentru a doua oara socat in acea zi. Eram in lenjeria intima si ma holbam la el muscandu'mi buza.
- Am...sa vin...mai tarziu......
Dadu sa iasa din camera, insa m'am aruncat in bratele lui, mangaindu'i obrazul si coapsele. Evan se sprijini de perete, respirand greu. I'am dat camasa jos si am inceput sa'i sarut pieptul.
- Uhhh.....Rose!!....Ce faci?!
Mi'am apropiat fata de a sa si l'am sarutat pasional, frecandu'mi genunchiul intre picioarele sale si sanii de pieptul sau.
- ROSE!!! Termina! Esti beata! reusi el sa zica intre saruturi.
Mi'am strecurat mana in pantalonii sai si am dat sa'l sarut din nou, insa am cazut in patru labe si am inceput sa vomit.
Evan's POV
Dupa ce a dat tot ce avea din ea, a cazut pe podea si a adormit. Eu eram inca lipit de perete holbandu'ma. Am reusit in cele in urma sa ma dezmeticesc si mi'am luat camasa pe mine, dupa care am luat'o in brate si am asezat'o in pat, invelind'o. M'am asezat pe un scaun, uitandu'ma pe geam, incercand sa'mi controlez picioarele care tremurau putin de la emotii.
- Animal'o....am soptit, razand.
That's all! Darkness be with you!

VII - Painful memories

Era 31 decembrie, seara. Matt era plecat din oras si nu puteam petrece revelionul impreuna, deci eram doar eu si Evan (familia nu se pune la socoteala)...sau cel putin eu. Evan pleca totdeauna in noaptea de revelion si se intorcea dimineata, fara sa'mi spuna unde s'a dus. Nu aveam de gand sa stau si anul acesta singura, mai ales ca ma freca curiozitatea. Voiam sa aflu cu orice pret unde se ducea. Stateam in pat, uitandu'ma in tavan si gandindu'ma. Stiam ca Evan nu pleca, pana pe la 10 pm.
- La ce te gandesti? intreba Evan, care isi facu aparitia.
Stiam ca nu'mi va spune unde se duce, daca il intreb. Plus ca probabil ar fi fost si mai atent sa nu'l urmaresc daca afla.
- Matt, am zis eu in graba, nevenindu'mi alta scuza in minte.
Imi arunca o privire sictirita si se aseza pe un scaun, privind pe geam. Parea dus pe ganduri.
- Tu la ce te gandesti? l'am intrebat.
- La Alice.
- Cine'i Alice??
- Iubita mea.
- Huh?? Glumesti?
M'am ridicat din pat uitandu'ma fix la el. Un sentiment ciudat imi aparu, pe care nu mi'l puteam explica. Evan avea o iubita?? M'am incruntat putin, asteptand un raspuns.
- Artificial Linguistic Internet Computer Entity. A.L.I.C.E., zise el razand.
- Iti bati joc de mine...am zis eu, cazand inapoi in pat.
Sentimentul imi disparu, insa acum nu mi'l puteam scoate din minte. Mi se paru ciudat si ca sa nu ma mai gandesc la asta am inceput sa zic "Matt, Matt, Matt" intruna in minte.
- Ma duc sa vad ce mai fac aia prin casa...zise Evan.
M'am alertat gandindu'ma ca se pregateste sa plece. Urma sa aflu unde se duce. M'am ridicat incet zambind. Evan parasi camera. M'am dus tiptil si am deschis usa, urmarindu'l. O lua la dreapta, in living room, spre iesirea din casa. Am zambit larg,lasandu'ma in genunchi si am inceput sa ma tarasc pe jos, sperand ca nu ma va vedea nimeni. Am intrat in living, tarandu'ma sub masuta. Evan iesi din camera pe partea cealalta, indreptandu'se spre iesire. M'am tarat dupa el, pe dupa canapea fara sa ma vada tatal meu, care statea ca un porc cu berea in mana, uitandu'se la televizor. Am iesit din living room, indreptandu'ma spre usa pricipala. Ma simteam victorioasa, cand deodata se deschise usa si Evan se uita, sprijinit de perete cu mainile incrucisate, la mine.
- De ce ma urmaresti?
Am ramas inmarmurita uitandu'ma la el, in patru labe.
- Ughhhh......pai.....stii tu......da.
- Exact. Si eu eram de aceeasi parere...
Am ranjit, incercand sa fac o fata inocenta. Evan intra, inchizand usa si cerand o explicatie. M'am ridicat in picioare si cu fata in pamant i'am zis ca vreau sa stiu unde se duce in fiecare noapte de revelion. Evan ofta si gandindu'se putin, inchise ochii zicand "Bine". Zambetul imi reveni, iar el ma lua de mana, ducandu'ma afara. Am mers in jur de o ora, fara sa schimbam nici un cuvant. Era tacut si serios. Ma dureau picioarele de muream, insa nu am zis nimic. Am ajuns in cele din urma intr'un loc destul de pustiu, care era insa ocupat de un cimitir, luminat doar de candele aprinse la morminte. Am sarit gardul inauntru si am inceput sa umblam printre cripte si gropi. Evan imi dadu drumul la mana, lasandu'ma sa ma descurc singura (n'am cazut in nici un mormant din fericire...dar nici mult nu mai aveam). Evan se opri. Ramase uitandu'se fix la o piatra funerara. M'am apropiat, incercand sa citesc ce scria, insa era bezna. M'am intors, luand o lumanare de la un mormant vecin ca sa pot vedea.
- "Evan Blackmore"...am citit.
Evan ramase tacut, uitandu'se la mormant. Am inchis ochii, inghitind in sec.
- Imi pare rau...am zis in cele din urma.
- Nu'i vina ta.
Am infipt lumanarea in movila de pamant, la capul mortului.
- Mersi. Nu cred ca mi'a mai aprins cineva o lumanare de multa vreme...
M'am ridicat de langa mormant, imbratisandu'l. In ciuda faptului ca era o fantoma, eu il vedeam si il puteam atinge, ca si cum ar fi avut carne si oase. Atingerea sa era rece, insa era singurul lucru care imi incalzea inima. Imi dadu drumul, asezandu'se pe gardutul ce ii inconjura osemintele, cu privirea in pamant.
- S'a intamplat acum multa vreme, incepu el. Eram singurul copil a unei familii de oameni saraci. Parintii mei erau betivi si nu le pasa de mine. Am crescut singur, iar unicii mei prieteni erau niste repetenti de la scoala, ce consumau droguri. Era noaptea de revelion, iar eu fusesem cu amicii mei in oras, la o bere. In jur de 2 am, m'am intors acasa. Usa era descuiata. Am intrat intrat incet inauntru, auzind urlete in bucatarie. M'am gandit ca era doar o alta cearta intre parintii mei, cand l'am auzit pe tatal meu urland la mama mea, sa taca, dupa care urma o bubuitura, totul sfarsindu'se intr'o liniste de mormant. M'am gandit ca ceva era in neregula asa ca am intrat in bucatarie sa vad ce s'a intamplat.
Evan se opri pentru un moment. Amintirea acelei nopti groaznice il sfasia. Am ramas uitandu'ma la el, fara sa zic nimic.
- Cand am intrat.......cand am intrat, mama mea era lata pe jos, intr'o balta de sange, iar tatal meu statea aplecat peste ea plangand, cu un ciocan in mana. Craniul ei era facut zob si era imprastiat peste tot. Imi tremurau picioarele si am simtit ca mi'a cazut lumea in cap de la soc. De cum m'a vazut, tatal meu facu o criza de furie. Se napusti asupra mea. Eram prea ingrozit....nu m'am putut apara...M'a omorat in bataie...
Am inchis ochii, stergandu'mi lacrima ce se prelingea pe obraz.
- Imi pare atat de rau, Evan...
- Nu'i nimic, Rose. Din contra....iti multumesc.
- ...?
- Cand te'am cunoscut erai la fel ca mine, singura, fara prieteni, sau parinti carora sa le pese de tine. De aceea m'am apropiat de tine.
- Si eu iti multumesc ca ai fost si esti langa mine, i'am raspuns zambind.
Ne'am imbratisat din nou. Ma simteam mai aproape de el ca niciodata si stiam ca nimic in lume nu ne'ar fi putut desparti. Viata fara Evan ar fi fost ca oceanul fara apa...
Darkness be with you!

VI - Land of Confusion

- Evan, ce crezi, sa'mi iau jacheta de piele sau hanoracul?
- Ia'ti ce vrei...
- Cu care crezi ca'mi sta mai bine?
- Nu inteleg de ce te tot stresezi atata.
- Pentru ca vreau sa'i fac o impresie buna lui Matt.
Evan isi dadu ochii peste cap si'mi facu semn spre jacheta. Mi'am pus'o repede pe mine si m'am aruncat pe scaunul din fata oglinzii, machiindu'ma.
...Dupa vreo 15 minute...
Terminasem de aranjat, cand cineva suna la usa, iar Evan intra in camera.
- E Matt. Te'as sfatui sa te grabesti pana nu raspund parintii tai si'l fugaresc, zise el razand.
Un fior rece imi strabatu coloana. M'am ridicat repede de pe scaun si m'am avantat la parter catre usa. Din pacate ajunsesem prea tarziu. Fratele meu ii deschise deja.
- Buna, o caut pe Rose.
- Nu'i acasa.
Si cu acestea zise, ii tranti usa in nas. M'am aruncat spre clanta, intampinandu'l cu un zambet mare pe fata.
- Scuze...era fratele meu...
- Ha ha, nu'i nimic.
- Nu stiam ca vii sa ma iei...
- M'am gandit ca ar fi frumos sa mergem pana acolo impreuna. Esti gata?
- Let's go!
Ma lua de mana, lucru care imi dadu cativa fluturasi in stomac. Ne'am dus in statie si am luat autobuzul care era ca de obicei full. Stateam pe ultima scara, lipita de Matt care era in fata mea. Ii simteam mirosul ce ma imbata incet si bataile inimii ce se izbeau usor de pieptul meu. Simteam ca zbor. Nu stiu sigur daca din cauza faptului ca eram atat de aproape de baiatul viselor mele sau pentru ca se deschisera usile si eu cadeam pe spate, afara. In orice caz, Matt ma prinse de mana si ma trase inapoi in bratele lui. Am ajuns in cele din urma la destinatie. El se duse si cumpara bilete, inchiriind deasemenea patine. Ne'am asezat pe o banca si cat ai zice poop, el era deja incaltat si ma ajuta si pe mine. Ma lua de mana ajutandu'ma sa ma ridic si sa ma misc. Nu eram deloc obisnuita cu patine in picioare. Am ajuns pe gheata si incet, ma tragea dupa el.
- Weee! Ce mijto!
- Ti'am zis eu ca e tare!
Incepu sa grabeasca pasul pana ma facu sa tip sa se opreasca, lucru care il si facu. Se opri brusc si fara sa'mi dea drumul, ma lasa sa ma invart in jurul lui pana am ajuns in bratele sale. Isi aseza mana pe obrazul meu rece si se uita in ochii mei, patrunzadu'ma, de simteam ca'mi vede si sufletul. Se apropie de mine, rasuflarea sa fierbinte izbindu'se de pielea mea sensibila. Cand mai avea putin si imi atingea buzele, un tip cazu peste noi.
- Da'te'n p**a mea! Nu vezi pe unde mergi?? striga Matt.
- Scuze, omule, m'a impins cineva...zise tipul dezorientat.
Matt se ridica, dandu'mi o mana de ajutor si mie. In timp ce el se mai certa inca cu acea persoana, inima imi tresari cand am vazut adevaratul vinovat. Veni langa mine razand si facand niste ochi de catelus nevinovat.
- Iarta'ma, Rose. Patinam si am dat din greseala peste acest domn dragut care il injura pe iubitul tau.
- Evan! Ce cauti aici?! am soptit eu.
- Ce vrei sa spui? E loc public. In plus, stii doar ca imi place sa patinez.
M'am uitat la el, ridicandu'mi o spranceana. Imi facu cu ochiul si ranji.
- La ce te uiti? intreba Matt, care veni langa mine.
- Nimic...ma uitam in gol.
- Scuze, pentru ce s'a intam...
- Nu'i vina ta, l'am intrerupt eu.
Imi zambi si ma lua din nou de mana, invartindu'ma pe gheata. Evan se invartea deasemenea pe langa noi, facandu'ma sa ma simt nu tocmai confortabil. Matt imi dadu drumul, lasandu'ma sa ma descurc singura. M'am prins repede de cea mai apropiata bara, tinandu'ma strans. Matt facu cateva ture singur. Era incredibil. La fel ca si pe role. Imi straluceau ochii, la vederea pletelor nu foarte lungi ce falfaiau in vant.
- Nu te mai holba asa, ca la masini straine. Oricine poate face asta...zise Evan care aparu langa mine.
- Mda, sigur. Sa te vad pe tine facand schemele alea. Nici macar nu'ti poti pune niste patine in picioare...
Zambetul lui Evan se risipi si o tristete amara ii aparu in ochi.
- Iarta'ma, Evan, a sunat gresit...nu la asta ma refeream...
- Nu'i nimic. Ai dreptate. Nu pot purta patine, bineinteles, ca's fantoma.
- Nu.....
- Huh? Cu cine vorbeai? intreba Matt nedumerit.
Mi'am intors brusc capul catre el, fiind luata prin surprindere. Cand m'am intors, Evan nu mai era acolo.
- Nimeni...Ughh...Cantam.
- Oh, hai sa patinam.
- Nu, am obosit...As vrea sa merg acasa, daca nu te superi.
- Ok, nu ma supar. Esti bine?
- Da, de ce?
- Mi s'a parut ca esti putin schimbata...
- Nu, doar obosita, i'am raspuns eu zambind.
Ma lua de mana, asezandu'ma pe o banca. Imi dadu patinele jos si in scurt timp am luat autobuzul si am ajuns acasa. Dupa ce m'a condus pana in fata usii, imi lua ambele maini in ale sale si se uita la mine.
- M'am distrat de minune azi, sper ca si tu ai simtit la fel, zise Matt, lasandu'si privirea in pamant.
- Da, a fost minunat.
Urma o scurta pauza dupa care isi ridica privirea spre mine.
- Rose, stiu ca e cam devreme si ca abia ne'am cunoscut dar...simt ca te cunosc de o viata si...chiar imi placi.
- ...Si...eu.....am zis, timida.
- Rose....vrei sa fii prietena mea?
Mai aveam putin si vomam de emotii. Tremuram ca o varga in bataia vantului si simteam ca lesin. Intr'un sfarsit, am reusit sa trag aer si sa accept. Matt zambi larg si ma lua in brate, sarutandu'ma tandru. Dupa un minut imi dadu drumul si, inainte sa plece, ma mai saruta o data pe obraz. Eram oficial cea mai norocoasa persoana din lume.
Am intrat in camera mea intunecata si l'am zarit pe Evan stand pe pat.
- Hey! N'o sa'ti vina sa crezi! Matt is my boyfriend!!! am zis eu fericita, aruncandu'ma in pat langa el, cu fata in tavan.
- Ce bine...zise el sarcastic.
- Ce'i? Intotdeauna ai avut ceva cu Matt. De ce nu poti fi fericit pentru mine?
M'am intors cu fata la el. In ciuda faptului ca era bezna, am vazut o lacrima sclipindu'i in ochi.
- Evan, esti bine?
- Sunt foarte fericit pentru tine, Rose. Culca'te. Banuiesc ca maine te duci la scoala, zise el ridicandu'se.
- Tu unde te duci?
- Ma duc....sa ma plimb.
- Vin cu...
- Noapte buna, Rose, ma intrerupse el.
L'am urmarit iesind din camera, dupa care m'am intins inapoi in pat, uitandu'ma la tavan. "Ce l'o fi apucat pe Evan?" ma gandeam eu. "Oare...oare inca ma mai iubeste? Eram doar niste copii...nu, nu cred...nu, nu stiu ce sa mai cred..." Mi'am acoperit fata cu mainile si nu dupa mult timp am adormit.
Gata am terminat! Cya next time! Darkness be with you!

V - Rose blossom

Trecusera 3 ani si nici unul din noi nu a mai adus vreodata vorba despre acel incident.
Aveam in jur de 17 ani. Eram o tanara inalta, cu par lung, negru, ochi albastri si corp bine proportionat. Imi era greu sa trec neobservata la scoala, avand in vedere si felul meu de a ma imbraca, gothic. Chiulam in masa, insa ma puteam lauda cu faptul ca eram destul de inteligenta astfel incat veneam la teste si scoteam cel putin o nota de trecere, copiind, invatand, sau folosind alte cai, mai putin ortodoxe. Ceilalti nu se luau de mine, dar nici nu se apropiau. Preferau sa ma ocoleasca. Mie imi convenea.
Eram in sala de clasa la ora de mate, in ultima banca si ma jucam plictisita cu creionul.
- Rose! Treci la tabla, striga profesoara.
M'am ridicat incet din banca si cascand m'am indreptat spre tabla. Am luat creta uda in mana si am inceput sa rezolv exercitiul. Deodata, am auzit usa scartaind si m'am intors sa vad ca Matt era acolo. Am scapat creta din mana si am ramas inmarmurita. Am simtit cum mi s'a strans stomacul si cum ramaneam fara aer. Profesoara il pofti inauntru.
- Acesta este Matt Sounders si va fi noul vostru coleg. Ia loc intr'o banca baiete, zise ea.
Matt saluta politicos clasa si trecu pe langa mine aruncandu'mi o privire curioasa. Am simtit cum mi s'a urcat tot sangele in cap si m'am intors cu fata la tabla, cautand creta dezorientata. Dupa ce am gasit'o, mi'am intors atentia catre exercitiu. Vederea imi era putin tulbure din cauza emotiilor, insa in cele din urma am reusit sa ma adun, astfel incat am terminat problema. Am tras aer in piept si m'am intors cu fata spre clasa. Spre teroarea, surprindearea, extazul, placerea mea, Matt era noul meu coleg de banca. M'am indreptat cu pasi marunti, asezandu'ma langa el.
- Hey, sopti acesta.
- Hey, am raspuns eu timida.
- Matt, zise el, intanzandu'si bratul.
I'am luat mana in a mea si i'am zis numele meu.
- Rose, ce nume original.
- Mersi.
- Liniste!! urla Plenovici (profesoara).
Am ridicat ochii spre clasa, observand ca toate c**vele ii aruncau priviri si zambete, baiatului blond, cu plete scurte si ochi albastri de langa mine. Un sentiment ciudat imi aparu, de parca as fi vrut sa le scot ochii cu furculita...Spre mahnirea mea, lui chiar ii placea atentia acordata si le zambi inapoi.
Se suna in sfarsit de pauza si, fiind ultima ora mi'am strans lucrurile, iesind prima pe usa. Cu pas grabit, mergeam furioasa, bucuroasa, trista, fericita, nici eu nu mai stiam, spre casa. Inainte sa ies din curtea scolii, o mana ma trase inapoi de umar. M'am intors gata sa'l lovesc, insa mi'am oprit impulsul, cand am vazut ca era Matt.
- Hey, unde te grabesti asa? zise el zambind.
- Ughh....acasa....
- Unde stai?
- Departe...
- Cool! Si eu! Putem merge impreuna.
- Ughh...
Isi aseza mana pe spatele meu si ma impinse dupa el. Am mers impreuna pana in fata casei sale, vorbind despre toate banalitatile care ne veneau in minte. Ajunsi acolo, ne'am oprit uitandu'ne unul la altul.
- Am impresia ca te cunosc de undeva...zise el.
Am simtit un nod in gat, insa am raspuns cat de calm am putut ca era doar imaginatia lui.
- Posibil...In orice caz...Esti foarte de treaba. Imi placi. Ma gandeam ca am putea sa ne mai vedem in weekend. Ce zici?
Inima incepu sa'mi bata cu o viteza de 5 batai pe secunda. Mi se facu cald si simteam cum lumea se invartea in jurul meu. Nu'mi venea sa cred! Matt vroia sa iesim in oras?? Woah!
- Ughh....bine....(mda, nu eram in stare sa scot o fraza normala..)
- Duminica, la 4, la patinuar?
- Nu stiu sa patinez...
- Nu'i nimic. Te invat eu.
- Bine, ne vedem acolo...
Se apropie de mine si ma pupa pe obraji, dupa care intra in casa. Eu am ramas acolo pentru cateva secunde, incercand sa procesez ce tocmai se intamplase. Am incercat sa nu ma mai gandesc pana am ajuns acasa, chiar daca era singurul lucru care imi ocupa mintea. Cand am ajuns, am intrat direct in camera mea, trantindu'ma in pat, cu fata in perna.
- Vad ca ti s'a indeplinit visul...
Recunoscandu'i vocea i'am raspuns fara sa ma misc din pat.
- Ce vis...?
- Matt...? Sper sa va distrati duminica.
- De unde stii?
Neavand un raspuns mi'am ridicat fata din perna, insa Evan nu mai era acolo. N'am dat mare importanta, avand in vedere ca eram prea confuza si cu capul in nori in urma intamplarilor din acea zi si mi'am bagat capul inapoi in perna, adormind.
Cya next time! Darkness be with you!

IV - Dark'Rose

Era seara din Ajunul Craciunului. Abia ma trezisem (obisnuiam sa dorm ziua) si am observat ca Evan nu era langa mine. M'am dus la geam si am zambit. Afara ningea, iar orasul era plin de luminite colorate. Am inchis ochii simtind o caldura in suflet. "Oare unde o fi Evan?" m'am gandit eu. M'am schimbat in hainele mele obisnuite, am fugit pana in bucatarie, asigurandu'ma mai intai ca nu ma vedea nimeni si am furat o bucata de placinta dupa care am plecat afara, cautandu'l pe Evan. Am mers de'a lungul trotuarului, stand pe cat puteam in intuneric. Dupa ceva timp, obosisem si m'am asezat pe o banca, sub doi copaci, inconjurata de crengile albe, pline de promoroaca. Un singur felinar lumina locul pustiu. Am inchis ochii ascultand viscolul.
- Hey!
- !!O.O!! Doamne, Evan! Ce mai speriat! Ti'am zis sa nu mai faci asta!
- Scuze.
- Unde ai fost??
Imi zambi si imi intinse un trandafir de culoare sangerie. Imi lua mana in mana sa rece, uitandu'se adanc in ochii mei.
- Merry Christmas, Rose, zise el.
- Merry Christmas to you too....si mersi...nu ma asteptam. Ughh...eu nu ti'am luat nimic.
- Nu'i nimic, zise el razand.
Mi'am lasat privirea in pamant, insa el imi ridica capul, apropiindu'si fata incet de a mea. M'am speriat, dar nu am obiectat. Am inchis ochii tremurand, iar Evan isi atinse buzele fine si reci de ale mele, impingand incet cu mana de dupa ceafa mea si tinandu'mi cealalta mana strans in a sa. Dupa cateva secunde care au parut a fi o eternitate, am rupt sarutul uitandu'ma confuza in ochii lui.
- E..van......am soptit buimaca.
- Da...?
- De....ce.....de ce ai...facut asta?
- Pentru ca.....pentru ca.....te...ughh...
Se opri nemaiputand sa zica nimic. Am ramas uitandu'ne unul la altul.
- De ce, Evan?
- Pentru ca....te iubesc, Rose...
Se uita la mine, insa eu mi'am intors privirea spre trandafir. Se lasa tacere pentru un moment, pe care insa am rupt'o tot eu.
- Evan, asculta...nu, nu putem fi impreuna...iarta'ma.
- E pentru ca sunt o fantoma...nu?
- Evan, esti cel mai bun prieten al meu....singurul prieten al meu.....
- Inteleg. Nu ti'as putea oferi ce ti'ar putea oferi un om viu.
- Nu, nu e asta...
- Ba e asta.
- ....iarta'ma.
- Nu'i nimic, Rose. Hai sa mergem acasa. Probabil ai inghetat aici.
Ma lua de mana si fara nici o alta vorba am pornit spre casa.
That's all! Merry Christmas and a Happy New Year! Darkness be with you!