VI - Land of Confusion

- Evan, ce crezi, sa'mi iau jacheta de piele sau hanoracul?
- Ia'ti ce vrei...
- Cu care crezi ca'mi sta mai bine?
- Nu inteleg de ce te tot stresezi atata.
- Pentru ca vreau sa'i fac o impresie buna lui Matt.
Evan isi dadu ochii peste cap si'mi facu semn spre jacheta. Mi'am pus'o repede pe mine si m'am aruncat pe scaunul din fata oglinzii, machiindu'ma.
...Dupa vreo 15 minute...
Terminasem de aranjat, cand cineva suna la usa, iar Evan intra in camera.
- E Matt. Te'as sfatui sa te grabesti pana nu raspund parintii tai si'l fugaresc, zise el razand.
Un fior rece imi strabatu coloana. M'am ridicat repede de pe scaun si m'am avantat la parter catre usa. Din pacate ajunsesem prea tarziu. Fratele meu ii deschise deja.
- Buna, o caut pe Rose.
- Nu'i acasa.
Si cu acestea zise, ii tranti usa in nas. M'am aruncat spre clanta, intampinandu'l cu un zambet mare pe fata.
- Scuze...era fratele meu...
- Ha ha, nu'i nimic.
- Nu stiam ca vii sa ma iei...
- M'am gandit ca ar fi frumos sa mergem pana acolo impreuna. Esti gata?
- Let's go!
Ma lua de mana, lucru care imi dadu cativa fluturasi in stomac. Ne'am dus in statie si am luat autobuzul care era ca de obicei full. Stateam pe ultima scara, lipita de Matt care era in fata mea. Ii simteam mirosul ce ma imbata incet si bataile inimii ce se izbeau usor de pieptul meu. Simteam ca zbor. Nu stiu sigur daca din cauza faptului ca eram atat de aproape de baiatul viselor mele sau pentru ca se deschisera usile si eu cadeam pe spate, afara. In orice caz, Matt ma prinse de mana si ma trase inapoi in bratele lui. Am ajuns in cele din urma la destinatie. El se duse si cumpara bilete, inchiriind deasemenea patine. Ne'am asezat pe o banca si cat ai zice poop, el era deja incaltat si ma ajuta si pe mine. Ma lua de mana ajutandu'ma sa ma ridic si sa ma misc. Nu eram deloc obisnuita cu patine in picioare. Am ajuns pe gheata si incet, ma tragea dupa el.
- Weee! Ce mijto!
- Ti'am zis eu ca e tare!
Incepu sa grabeasca pasul pana ma facu sa tip sa se opreasca, lucru care il si facu. Se opri brusc si fara sa'mi dea drumul, ma lasa sa ma invart in jurul lui pana am ajuns in bratele sale. Isi aseza mana pe obrazul meu rece si se uita in ochii mei, patrunzadu'ma, de simteam ca'mi vede si sufletul. Se apropie de mine, rasuflarea sa fierbinte izbindu'se de pielea mea sensibila. Cand mai avea putin si imi atingea buzele, un tip cazu peste noi.
- Da'te'n p**a mea! Nu vezi pe unde mergi?? striga Matt.
- Scuze, omule, m'a impins cineva...zise tipul dezorientat.
Matt se ridica, dandu'mi o mana de ajutor si mie. In timp ce el se mai certa inca cu acea persoana, inima imi tresari cand am vazut adevaratul vinovat. Veni langa mine razand si facand niste ochi de catelus nevinovat.
- Iarta'ma, Rose. Patinam si am dat din greseala peste acest domn dragut care il injura pe iubitul tau.
- Evan! Ce cauti aici?! am soptit eu.
- Ce vrei sa spui? E loc public. In plus, stii doar ca imi place sa patinez.
M'am uitat la el, ridicandu'mi o spranceana. Imi facu cu ochiul si ranji.
- La ce te uiti? intreba Matt, care veni langa mine.
- Nimic...ma uitam in gol.
- Scuze, pentru ce s'a intam...
- Nu'i vina ta, l'am intrerupt eu.
Imi zambi si ma lua din nou de mana, invartindu'ma pe gheata. Evan se invartea deasemenea pe langa noi, facandu'ma sa ma simt nu tocmai confortabil. Matt imi dadu drumul, lasandu'ma sa ma descurc singura. M'am prins repede de cea mai apropiata bara, tinandu'ma strans. Matt facu cateva ture singur. Era incredibil. La fel ca si pe role. Imi straluceau ochii, la vederea pletelor nu foarte lungi ce falfaiau in vant.
- Nu te mai holba asa, ca la masini straine. Oricine poate face asta...zise Evan care aparu langa mine.
- Mda, sigur. Sa te vad pe tine facand schemele alea. Nici macar nu'ti poti pune niste patine in picioare...
Zambetul lui Evan se risipi si o tristete amara ii aparu in ochi.
- Iarta'ma, Evan, a sunat gresit...nu la asta ma refeream...
- Nu'i nimic. Ai dreptate. Nu pot purta patine, bineinteles, ca's fantoma.
- Nu.....
- Huh? Cu cine vorbeai? intreba Matt nedumerit.
Mi'am intors brusc capul catre el, fiind luata prin surprindere. Cand m'am intors, Evan nu mai era acolo.
- Nimeni...Ughh...Cantam.
- Oh, hai sa patinam.
- Nu, am obosit...As vrea sa merg acasa, daca nu te superi.
- Ok, nu ma supar. Esti bine?
- Da, de ce?
- Mi s'a parut ca esti putin schimbata...
- Nu, doar obosita, i'am raspuns eu zambind.
Ma lua de mana, asezandu'ma pe o banca. Imi dadu patinele jos si in scurt timp am luat autobuzul si am ajuns acasa. Dupa ce m'a condus pana in fata usii, imi lua ambele maini in ale sale si se uita la mine.
- M'am distrat de minune azi, sper ca si tu ai simtit la fel, zise Matt, lasandu'si privirea in pamant.
- Da, a fost minunat.
Urma o scurta pauza dupa care isi ridica privirea spre mine.
- Rose, stiu ca e cam devreme si ca abia ne'am cunoscut dar...simt ca te cunosc de o viata si...chiar imi placi.
- ...Si...eu.....am zis, timida.
- Rose....vrei sa fii prietena mea?
Mai aveam putin si vomam de emotii. Tremuram ca o varga in bataia vantului si simteam ca lesin. Intr'un sfarsit, am reusit sa trag aer si sa accept. Matt zambi larg si ma lua in brate, sarutandu'ma tandru. Dupa un minut imi dadu drumul si, inainte sa plece, ma mai saruta o data pe obraz. Eram oficial cea mai norocoasa persoana din lume.
Am intrat in camera mea intunecata si l'am zarit pe Evan stand pe pat.
- Hey! N'o sa'ti vina sa crezi! Matt is my boyfriend!!! am zis eu fericita, aruncandu'ma in pat langa el, cu fata in tavan.
- Ce bine...zise el sarcastic.
- Ce'i? Intotdeauna ai avut ceva cu Matt. De ce nu poti fi fericit pentru mine?
M'am intors cu fata la el. In ciuda faptului ca era bezna, am vazut o lacrima sclipindu'i in ochi.
- Evan, esti bine?
- Sunt foarte fericit pentru tine, Rose. Culca'te. Banuiesc ca maine te duci la scoala, zise el ridicandu'se.
- Tu unde te duci?
- Ma duc....sa ma plimb.
- Vin cu...
- Noapte buna, Rose, ma intrerupse el.
L'am urmarit iesind din camera, dupa care m'am intins inapoi in pat, uitandu'ma la tavan. "Ce l'o fi apucat pe Evan?" ma gandeam eu. "Oare...oare inca ma mai iubeste? Eram doar niste copii...nu, nu cred...nu, nu stiu ce sa mai cred..." Mi'am acoperit fata cu mainile si nu dupa mult timp am adormit.
Gata am terminat! Cya next time! Darkness be with you!

V - Rose blossom

Trecusera 3 ani si nici unul din noi nu a mai adus vreodata vorba despre acel incident.
Aveam in jur de 17 ani. Eram o tanara inalta, cu par lung, negru, ochi albastri si corp bine proportionat. Imi era greu sa trec neobservata la scoala, avand in vedere si felul meu de a ma imbraca, gothic. Chiulam in masa, insa ma puteam lauda cu faptul ca eram destul de inteligenta astfel incat veneam la teste si scoteam cel putin o nota de trecere, copiind, invatand, sau folosind alte cai, mai putin ortodoxe. Ceilalti nu se luau de mine, dar nici nu se apropiau. Preferau sa ma ocoleasca. Mie imi convenea.
Eram in sala de clasa la ora de mate, in ultima banca si ma jucam plictisita cu creionul.
- Rose! Treci la tabla, striga profesoara.
M'am ridicat incet din banca si cascand m'am indreptat spre tabla. Am luat creta uda in mana si am inceput sa rezolv exercitiul. Deodata, am auzit usa scartaind si m'am intors sa vad ca Matt era acolo. Am scapat creta din mana si am ramas inmarmurita. Am simtit cum mi s'a strans stomacul si cum ramaneam fara aer. Profesoara il pofti inauntru.
- Acesta este Matt Sounders si va fi noul vostru coleg. Ia loc intr'o banca baiete, zise ea.
Matt saluta politicos clasa si trecu pe langa mine aruncandu'mi o privire curioasa. Am simtit cum mi s'a urcat tot sangele in cap si m'am intors cu fata la tabla, cautand creta dezorientata. Dupa ce am gasit'o, mi'am intors atentia catre exercitiu. Vederea imi era putin tulbure din cauza emotiilor, insa in cele din urma am reusit sa ma adun, astfel incat am terminat problema. Am tras aer in piept si m'am intors cu fata spre clasa. Spre teroarea, surprindearea, extazul, placerea mea, Matt era noul meu coleg de banca. M'am indreptat cu pasi marunti, asezandu'ma langa el.
- Hey, sopti acesta.
- Hey, am raspuns eu timida.
- Matt, zise el, intanzandu'si bratul.
I'am luat mana in a mea si i'am zis numele meu.
- Rose, ce nume original.
- Mersi.
- Liniste!! urla Plenovici (profesoara).
Am ridicat ochii spre clasa, observand ca toate c**vele ii aruncau priviri si zambete, baiatului blond, cu plete scurte si ochi albastri de langa mine. Un sentiment ciudat imi aparu, de parca as fi vrut sa le scot ochii cu furculita...Spre mahnirea mea, lui chiar ii placea atentia acordata si le zambi inapoi.
Se suna in sfarsit de pauza si, fiind ultima ora mi'am strans lucrurile, iesind prima pe usa. Cu pas grabit, mergeam furioasa, bucuroasa, trista, fericita, nici eu nu mai stiam, spre casa. Inainte sa ies din curtea scolii, o mana ma trase inapoi de umar. M'am intors gata sa'l lovesc, insa mi'am oprit impulsul, cand am vazut ca era Matt.
- Hey, unde te grabesti asa? zise el zambind.
- Ughh....acasa....
- Unde stai?
- Departe...
- Cool! Si eu! Putem merge impreuna.
- Ughh...
Isi aseza mana pe spatele meu si ma impinse dupa el. Am mers impreuna pana in fata casei sale, vorbind despre toate banalitatile care ne veneau in minte. Ajunsi acolo, ne'am oprit uitandu'ne unul la altul.
- Am impresia ca te cunosc de undeva...zise el.
Am simtit un nod in gat, insa am raspuns cat de calm am putut ca era doar imaginatia lui.
- Posibil...In orice caz...Esti foarte de treaba. Imi placi. Ma gandeam ca am putea sa ne mai vedem in weekend. Ce zici?
Inima incepu sa'mi bata cu o viteza de 5 batai pe secunda. Mi se facu cald si simteam cum lumea se invartea in jurul meu. Nu'mi venea sa cred! Matt vroia sa iesim in oras?? Woah!
- Ughh....bine....(mda, nu eram in stare sa scot o fraza normala..)
- Duminica, la 4, la patinuar?
- Nu stiu sa patinez...
- Nu'i nimic. Te invat eu.
- Bine, ne vedem acolo...
Se apropie de mine si ma pupa pe obraji, dupa care intra in casa. Eu am ramas acolo pentru cateva secunde, incercand sa procesez ce tocmai se intamplase. Am incercat sa nu ma mai gandesc pana am ajuns acasa, chiar daca era singurul lucru care imi ocupa mintea. Cand am ajuns, am intrat direct in camera mea, trantindu'ma in pat, cu fata in perna.
- Vad ca ti s'a indeplinit visul...
Recunoscandu'i vocea i'am raspuns fara sa ma misc din pat.
- Ce vis...?
- Matt...? Sper sa va distrati duminica.
- De unde stii?
Neavand un raspuns mi'am ridicat fata din perna, insa Evan nu mai era acolo. N'am dat mare importanta, avand in vedere ca eram prea confuza si cu capul in nori in urma intamplarilor din acea zi si mi'am bagat capul inapoi in perna, adormind.
Cya next time! Darkness be with you!

IV - Dark'Rose

Era seara din Ajunul Craciunului. Abia ma trezisem (obisnuiam sa dorm ziua) si am observat ca Evan nu era langa mine. M'am dus la geam si am zambit. Afara ningea, iar orasul era plin de luminite colorate. Am inchis ochii simtind o caldura in suflet. "Oare unde o fi Evan?" m'am gandit eu. M'am schimbat in hainele mele obisnuite, am fugit pana in bucatarie, asigurandu'ma mai intai ca nu ma vedea nimeni si am furat o bucata de placinta dupa care am plecat afara, cautandu'l pe Evan. Am mers de'a lungul trotuarului, stand pe cat puteam in intuneric. Dupa ceva timp, obosisem si m'am asezat pe o banca, sub doi copaci, inconjurata de crengile albe, pline de promoroaca. Un singur felinar lumina locul pustiu. Am inchis ochii ascultand viscolul.
- Hey!
- !!O.O!! Doamne, Evan! Ce mai speriat! Ti'am zis sa nu mai faci asta!
- Scuze.
- Unde ai fost??
Imi zambi si imi intinse un trandafir de culoare sangerie. Imi lua mana in mana sa rece, uitandu'se adanc in ochii mei.
- Merry Christmas, Rose, zise el.
- Merry Christmas to you too....si mersi...nu ma asteptam. Ughh...eu nu ti'am luat nimic.
- Nu'i nimic, zise el razand.
Mi'am lasat privirea in pamant, insa el imi ridica capul, apropiindu'si fata incet de a mea. M'am speriat, dar nu am obiectat. Am inchis ochii tremurand, iar Evan isi atinse buzele fine si reci de ale mele, impingand incet cu mana de dupa ceafa mea si tinandu'mi cealalta mana strans in a sa. Dupa cateva secunde care au parut a fi o eternitate, am rupt sarutul uitandu'ma confuza in ochii lui.
- E..van......am soptit buimaca.
- Da...?
- De....ce.....de ce ai...facut asta?
- Pentru ca.....pentru ca.....te...ughh...
Se opri nemaiputand sa zica nimic. Am ramas uitandu'ne unul la altul.
- De ce, Evan?
- Pentru ca....te iubesc, Rose...
Se uita la mine, insa eu mi'am intors privirea spre trandafir. Se lasa tacere pentru un moment, pe care insa am rupt'o tot eu.
- Evan, asculta...nu, nu putem fi impreuna...iarta'ma.
- E pentru ca sunt o fantoma...nu?
- Evan, esti cel mai bun prieten al meu....singurul prieten al meu.....
- Inteleg. Nu ti'as putea oferi ce ti'ar putea oferi un om viu.
- Nu, nu e asta...
- Ba e asta.
- ....iarta'ma.
- Nu'i nimic, Rose. Hai sa mergem acasa. Probabil ai inghetat aici.
Ma lua de mana si fara nici o alta vorba am pornit spre casa.
That's all! Merry Christmas and a Happy New Year! Darkness be with you!

III - Unrevealed confessions

Lumina zilei imi strafulgera ochii inchisi. Mi'am tras patura pe ochi, incercand sa adorm inapoi, insa aceasta imi zbura pe jos.
- Evaaaan!! strig eu dand din maini cu ochii inchisi.
- Trezeste'te.
- La ora asta??
- E 11 am.
- Prea devreme...
- Parintii tai vor sa plecati la schi azi.
- Stii doar ca eu nu fac parte din planurile lor...zic eu punandu'mi perna pe cap.
Usa se tranti de perete si tatal meu intra ca o furtuna, urland sa ma imbrac in ceva decent ca trebuie sa plecam.
- De ce trebuie sa vin si eu?
- Pentru ca familia Thomas ne'a invitat si ne'a rugat sa aducem ambii copii...Asa ca misca'ti c*ru' mai repede ca stam sa te asteptam pe tine! Si fa'ti curat in camera! De ce sunt asternuturile mele pe jos?? Nu tu le'ai cumparat poarco!
- ...sugi p**a...am soptit in perna, iar Evan incepu sa rada.
- Ce??
- Am zis ca voi fi gata imediat.
Nu mai zise nimic si iesi din camera trantind usa dupa el. Mi'am dat perna jos de pe cap si am ramas uitandu'ma la Evan.
- De unde le stii pe toate? Doar esti un simplu baiat creat de imaginatia mea bolnava...am zis eu in gluma.
- Pffft...zise el sictirit si'mi arunca hainele cu care urma sa ma imbrac. Ar putea imaginatia ta sa faca asta? zise el ranjind si aratand spre haine. Singurul tau prieten e o fantoma si tu nici macar nu crezi in astfel de lucruri...
Am inceput sa rad in timp ce ma imbracam. Vocea tatalui meu se auzi urland de la parter, sa cobor mai repede.
______________________

- Du'te si'i adu domului Thomas schiurile! imi zise femeia aceea care unii o mai denumesc ca mama mea.
- Lasati ca mi le iau eu. Tu du'te si te distreaza cu prietenii tai, imi zise el.
- Lasati, nu va obositi domnule Thomas. Se duce fata sa le ia pentru dumneavoastra.
- Pai, nu'i nici o problema pot sa...
Se opri zambind, cand vazu ca eu plecasem deja, dar nu dupa schiurile sale ci pur si simplu disparusem in treburile mele. Dupa mine, puteau sa stea sa se certe acolo toata ziua. Eu oricum nu ma duceam dupa schiuri. Am inceput sa ma plimb prin imprejurimi, cand deodata cineva ma apuca de umar si ma trase inapoi.
- Buna, draga! Ti'am adus schiurile tale! zise doamna Thomas.
- Eh...dar eu nu stiu sa...
- Hai puneti'le, sa vad daca iti vin!
Ma impise pana mi le'am pus.
- Perfect! Acum du'te pe partie si distreaza'te.
- Dar eu...
- DU'TE!! striga tatal meu, care aparu si el langa doamna Thomas.
Pareau foarte apropiati si flirtau la greu. De scarba am plecat pe o margine a partiei unde era mai liber.
- Uram schiul cand eram in viata...zise Evan care aparu langa mine.
- Mda...nu e tocmai genul de weekend pe care il aveam in minte...
Ne'am uitat unul la altul zambind, gandindu'ne la weekendul nostru 'obisnuit'. Adoram ochii lui intunecati, in care ma puteam uita ore in sir, pierzandu'ma in ei. Ne'am uitat unul la altul fix pentru cateva secunde care insa au parut ore.
- Rose, vreau sa'ti marturi......incepu Evan, insa se opri cand il vazu pe Matt apropiindu'se.
- Buna! Ce faci aici singura? ma intreba Matt.
M'am intors brusc, inverzindu'ma la fata. Am incercat sa zic ceva, nici macar nu stiu ce, insa nu am reusit sa scot nici un sunet. Simteam ca ard si ca ma sufoc, iar totul se invartea in jurul meu.
- Esti bine?? intreba el ingrijorat.
- Aha......am ingaimat eu. Trebuie sa plec....
Am incercat sa ma deplasez cu schiurile in picioare, insa n'am apucat sa fac nici un pas ca am cazut cu fata in zapada. Matt ma lua de mana si ma ridica, uitandu'se foarte buimac la mine. M'am speriat, deoarece era prima data cand il atingeam si cand eram atat de aproape de el.
- Daca vrei te pot ajuta eu sa te deplasezi...vad ca nu esti familiarizata cu schiurile.
- N..nu'i ne..nevoie.....
M'am indepartat, deplasandu'ma incet. Evan ma tinea ca sa nu cad, insa nu foarte evident, pentru a nu suspecta Matt ceva. Cand am ajuns la cabana, mi'am luat papucii mei obisnuiti si m'am asezat jos, sprijinindu'ma de perete.
- Doamne, ce penibil...Prima data cand ii vorbesc si eu ma balbai ca o proasta si cad cu fata in zapada...am zis abatuta, cu fata in maini.
Evan nu zise nimic. Statea langa mine uitandu'se in pamant si ascultand cum ma plangeam.
- Esti bine? Chiar, ce voiai sa spui inainte sa vina Matt?
- Nimic.
- Uh..oh..bine....
Vazand ca persist asupra faptului ca era tacut si rece, isi ridica capul si'mi zambi, ca mai apoi sa se intoarca in pozitia initiala. Am lasat'o balta, deoarece eram si eu suparata ca am dat'o in bara cu Matt si am asteptat amandoi abatuti, sa plecam acasa.
That's all people! Darkness be with you!

II - Secret love

Era o noapte intunecata de vara. Aveam in jur de 14 ani. Obisnuiam sa ies afara din casa pe timpul noptii deoarece ma simteam mai in siguranta si nu erau alti copii care sa rada de infatisarea mea neobisnuita. Purtam intotdeauna haine negre, cu lanturi si semne satanice. Anyway, iesisem dupa cum spuneam, impreuna cu prietenul meu imaginar, Evan. Chiar daca era imaginar, eu il vedeam ca si cum ar fi fost real. Era un baiat de varsta mea, cu parul si hainele negre si avea niste ochi adanci intunecati in care te pierdeai. Era foarte atragator.
- Unde ma duci? il intreb pe Evan.
- Vei vedea, zise el.
Ma lua de mana si ma trase dupa el. La un moment dat se opri si se uita la mine.
- Ai incredere in mine? ma intreba.
- Mai mult ca in oricine altcineva.
Imi zambi cald, se apropie de mine si continua:
- Vezi casa asta de langa tine?
- Da. Aici locuieste familia Sounders...aici sta baiatul acela dragut pe care il tot urmaresc....
(Aici locuia baiatul de care imi placea, Matt. Ca orice adolescent, I had a crush too. Eram foarte priceputa in 'stealth' si ma ascundeam fara sa ma vada cineva, urmarindu'l cum mergea p role in fiecare weekend pe aceeasi strada. Evan nu era prea feiricit de aceasta "dragoste" si incerca sa ma indeparteze de el, insa degeaba...)
- Exact. Ai sa te duci in casa si ai sa'mi aduci..., si incepu sa'mi explice unde se afla colierul pe care trebuia sa'l fur si cum il voi lua. Singurul mod de a ma intretine era sa fur deoarece parintilor nu le pasa de mine. Evan imi spunea intotdeauna ce sa fac si niciodata nu eram prinsa.
- Dintre toate casele...de ce trebuie sa o jefuim tocmai pe asta?
- Nu'i pasa de tine...si trebuie sa te intretii, iar familia asta e una dintre cele mai bogate din cartier.
Am oftat adanc si Evan, aparent un baiat rece si fara sentimente, cu un caracter misterios, se uita in ochii mei atingandu'mi obrazul printr'o usoara mangaiere. I'am zambit si m'am indreptat spre gard, sarindu'l si ajungand in curtea lui Matt. Cainii incepura sa latre fugind spre mine, insa Evan se baga in fata iar acestia se dadura in spate, infricosati. Mi'am continuat drumul si cu un diamant de taiat faianta (banuiesc ca stiti la ce ma refer, daca nu..ghinion, era ceva foarte taios in orice caz), am facut o gaura in geam prin care am intrat. Evan era tot timpul in spatele meu zicandu'mi ce sa fac. Am ajuns la locul indicat, am deschis dulapiorul si am luat colierul. Inainte sa ies din casa, am dat cu mana peste o vaza, care cazu si se sparse, facand zgomot. M'am speriat, iar inainte de a iesi, Matt veni in camera.
- Mama...? zise Matt frecandu'si ochii.
Am ramas inmarmurita uitandu'ma la el. Evan urla la mine sa ies din casa. Vazand ca nu reactionez, inainte ca Matt sa se uite mai bine la mine, Evan incepu sa miste usa si sa se joace cu luminile pentru al speria. Intr'un sfarsit m'am dezmeticit si am sarit pe geam afara, fugind departe de casa. Cand am ajuns destul de departe, m'am oprit intr'un loc intunecat, intre doua blocuri, sa'mi trag sufletul.
- Era sa te prinda. De ce n'ai fugit mai repede? intreba Evan care aparu deodata langa mine.
- Nu stiu...m'am blocat cand l'am vazut. Poate de teama sau poate...
Fata lui Evan se intuneca.
- Imi pare rau...am zis.
- Nu'i nimic. Hai acasa, zise scurt.
Am plecat acasa si m'am culcat, Evan veghind ca intotdeauna langa pat, asupra mea.
That's it for now...Darkness be with you!

I - First steps through life....

Hey, m'am gandit ca ar fi timpul sa spun cuiva gandurile mele....insa cuiva care sa le duca in timp si sa nu le uite....omul nu poate duce istoria cuiva pentru mult timp...asa ca imi voi scrie viata pe acest blog unde vor ramane in memoria tuturor celor care il vor citi.
Viata mea nu este una tocmai obisnuita....sunt fiica a doi parinti care m'au categorisit ca oaia neagra a familiei (nu in sensu de nigger) si care m'au eliminat din viata lor, crescandu'ma de nevoie, deoarece nu voiau sa para in lume ca fiind parinti neglijenti. Fratele meu ma ura, batandu'ma de fiecare data cand dadeam ochii cu el. Plecam de acasa fara sa'i pese nimanui si dormeam pe unde apucam. Eram o creatura a intunericului. Fiind singura, fara prieteni, fara nici un sprijin, mi'am facut un prieten imaginar, la care in timp ajunsesem sa tin foarte mult. Nu m'am indoit niciodata de existenta lui. Il chema Evan. Am copilarit cu el. Ma scotea din toate problemele si era langa mine cand aveam nevoie de un umar pe care sa plang. Povestea lui o voi spune pe parcurs...
Cam atat pentru introducerea vietii mele....Look forward for next chapter ;P
Darkness be with you!