VI - Land of Confusion

- Evan, ce crezi, sa'mi iau jacheta de piele sau hanoracul?
- Ia'ti ce vrei...
- Cu care crezi ca'mi sta mai bine?
- Nu inteleg de ce te tot stresezi atata.
- Pentru ca vreau sa'i fac o impresie buna lui Matt.
Evan isi dadu ochii peste cap si'mi facu semn spre jacheta. Mi'am pus'o repede pe mine si m'am aruncat pe scaunul din fata oglinzii, machiindu'ma.
...Dupa vreo 15 minute...
Terminasem de aranjat, cand cineva suna la usa, iar Evan intra in camera.
- E Matt. Te'as sfatui sa te grabesti pana nu raspund parintii tai si'l fugaresc, zise el razand.
Un fior rece imi strabatu coloana. M'am ridicat repede de pe scaun si m'am avantat la parter catre usa. Din pacate ajunsesem prea tarziu. Fratele meu ii deschise deja.
- Buna, o caut pe Rose.
- Nu'i acasa.
Si cu acestea zise, ii tranti usa in nas. M'am aruncat spre clanta, intampinandu'l cu un zambet mare pe fata.
- Scuze...era fratele meu...
- Ha ha, nu'i nimic.
- Nu stiam ca vii sa ma iei...
- M'am gandit ca ar fi frumos sa mergem pana acolo impreuna. Esti gata?
- Let's go!
Ma lua de mana, lucru care imi dadu cativa fluturasi in stomac. Ne'am dus in statie si am luat autobuzul care era ca de obicei full. Stateam pe ultima scara, lipita de Matt care era in fata mea. Ii simteam mirosul ce ma imbata incet si bataile inimii ce se izbeau usor de pieptul meu. Simteam ca zbor. Nu stiu sigur daca din cauza faptului ca eram atat de aproape de baiatul viselor mele sau pentru ca se deschisera usile si eu cadeam pe spate, afara. In orice caz, Matt ma prinse de mana si ma trase inapoi in bratele lui. Am ajuns in cele din urma la destinatie. El se duse si cumpara bilete, inchiriind deasemenea patine. Ne'am asezat pe o banca si cat ai zice poop, el era deja incaltat si ma ajuta si pe mine. Ma lua de mana ajutandu'ma sa ma ridic si sa ma misc. Nu eram deloc obisnuita cu patine in picioare. Am ajuns pe gheata si incet, ma tragea dupa el.
- Weee! Ce mijto!
- Ti'am zis eu ca e tare!
Incepu sa grabeasca pasul pana ma facu sa tip sa se opreasca, lucru care il si facu. Se opri brusc si fara sa'mi dea drumul, ma lasa sa ma invart in jurul lui pana am ajuns in bratele sale. Isi aseza mana pe obrazul meu rece si se uita in ochii mei, patrunzadu'ma, de simteam ca'mi vede si sufletul. Se apropie de mine, rasuflarea sa fierbinte izbindu'se de pielea mea sensibila. Cand mai avea putin si imi atingea buzele, un tip cazu peste noi.
- Da'te'n p**a mea! Nu vezi pe unde mergi?? striga Matt.
- Scuze, omule, m'a impins cineva...zise tipul dezorientat.
Matt se ridica, dandu'mi o mana de ajutor si mie. In timp ce el se mai certa inca cu acea persoana, inima imi tresari cand am vazut adevaratul vinovat. Veni langa mine razand si facand niste ochi de catelus nevinovat.
- Iarta'ma, Rose. Patinam si am dat din greseala peste acest domn dragut care il injura pe iubitul tau.
- Evan! Ce cauti aici?! am soptit eu.
- Ce vrei sa spui? E loc public. In plus, stii doar ca imi place sa patinez.
M'am uitat la el, ridicandu'mi o spranceana. Imi facu cu ochiul si ranji.
- La ce te uiti? intreba Matt, care veni langa mine.
- Nimic...ma uitam in gol.
- Scuze, pentru ce s'a intam...
- Nu'i vina ta, l'am intrerupt eu.
Imi zambi si ma lua din nou de mana, invartindu'ma pe gheata. Evan se invartea deasemenea pe langa noi, facandu'ma sa ma simt nu tocmai confortabil. Matt imi dadu drumul, lasandu'ma sa ma descurc singura. M'am prins repede de cea mai apropiata bara, tinandu'ma strans. Matt facu cateva ture singur. Era incredibil. La fel ca si pe role. Imi straluceau ochii, la vederea pletelor nu foarte lungi ce falfaiau in vant.
- Nu te mai holba asa, ca la masini straine. Oricine poate face asta...zise Evan care aparu langa mine.
- Mda, sigur. Sa te vad pe tine facand schemele alea. Nici macar nu'ti poti pune niste patine in picioare...
Zambetul lui Evan se risipi si o tristete amara ii aparu in ochi.
- Iarta'ma, Evan, a sunat gresit...nu la asta ma refeream...
- Nu'i nimic. Ai dreptate. Nu pot purta patine, bineinteles, ca's fantoma.
- Nu.....
- Huh? Cu cine vorbeai? intreba Matt nedumerit.
Mi'am intors brusc capul catre el, fiind luata prin surprindere. Cand m'am intors, Evan nu mai era acolo.
- Nimeni...Ughh...Cantam.
- Oh, hai sa patinam.
- Nu, am obosit...As vrea sa merg acasa, daca nu te superi.
- Ok, nu ma supar. Esti bine?
- Da, de ce?
- Mi s'a parut ca esti putin schimbata...
- Nu, doar obosita, i'am raspuns eu zambind.
Ma lua de mana, asezandu'ma pe o banca. Imi dadu patinele jos si in scurt timp am luat autobuzul si am ajuns acasa. Dupa ce m'a condus pana in fata usii, imi lua ambele maini in ale sale si se uita la mine.
- M'am distrat de minune azi, sper ca si tu ai simtit la fel, zise Matt, lasandu'si privirea in pamant.
- Da, a fost minunat.
Urma o scurta pauza dupa care isi ridica privirea spre mine.
- Rose, stiu ca e cam devreme si ca abia ne'am cunoscut dar...simt ca te cunosc de o viata si...chiar imi placi.
- ...Si...eu.....am zis, timida.
- Rose....vrei sa fii prietena mea?
Mai aveam putin si vomam de emotii. Tremuram ca o varga in bataia vantului si simteam ca lesin. Intr'un sfarsit, am reusit sa trag aer si sa accept. Matt zambi larg si ma lua in brate, sarutandu'ma tandru. Dupa un minut imi dadu drumul si, inainte sa plece, ma mai saruta o data pe obraz. Eram oficial cea mai norocoasa persoana din lume.
Am intrat in camera mea intunecata si l'am zarit pe Evan stand pe pat.
- Hey! N'o sa'ti vina sa crezi! Matt is my boyfriend!!! am zis eu fericita, aruncandu'ma in pat langa el, cu fata in tavan.
- Ce bine...zise el sarcastic.
- Ce'i? Intotdeauna ai avut ceva cu Matt. De ce nu poti fi fericit pentru mine?
M'am intors cu fata la el. In ciuda faptului ca era bezna, am vazut o lacrima sclipindu'i in ochi.
- Evan, esti bine?
- Sunt foarte fericit pentru tine, Rose. Culca'te. Banuiesc ca maine te duci la scoala, zise el ridicandu'se.
- Tu unde te duci?
- Ma duc....sa ma plimb.
- Vin cu...
- Noapte buna, Rose, ma intrerupse el.
L'am urmarit iesind din camera, dupa care m'am intins inapoi in pat, uitandu'ma la tavan. "Ce l'o fi apucat pe Evan?" ma gandeam eu. "Oare...oare inca ma mai iubeste? Eram doar niste copii...nu, nu cred...nu, nu stiu ce sa mai cred..." Mi'am acoperit fata cu mainile si nu dupa mult timp am adormit.
Gata am terminat! Cya next time! Darkness be with you!