IX - Dead feelings

A doua zi m'am trezit la fel de "imbracata" cum ma culcasem. Imi aminteam partial ce se intamplase, insa de fiecare data cand discutia se apropia de acest fapt, negam totul incercand sa par cat mai nevinovata si inocenta. Dadeam vina pe bautura si schimbam subiectul imediat. Ma simteam vinovata fata de Matt, insa ma trezeam uneori visand la acel moment cu un zambet pe buze.
______________________

Era 6 februarie. Zi in care multi au vazut pentru prima data lumina zilei...Zi in care eu am vazut pentru prima data intunericul. Pentru mine era o zi ca oricare alta. Nu ma asteptam la nimic deosebit, avand in vedere ce parinti aveam. Planul meu de aniversare: sa stau in pat, sa ma uit la televizor si sa rontai ceva la o adica. Cu ochii inchisi si gura intredeschisa, sub o patura moale, imi indesam o bucatica de ciocolata in gura. Ce putea fi mai placut decat sa visezi si sa mananci ciocolata simultan?? Exact! Sa asculti si muzica in acelasi timp! Cu castile in urechi si gustul inconfundabil (mai tare decat un orgasm) in gura, asteptam sa treaca inca o zi din viata mea. Deodata, o casca imi zbura din ureche si un urlet mai puternic decat a solistului de la Slipknot, imi sfasie timpanul. M'am trezit instantaneu, inecandu'ma cu bucatica de ciocolata si dand disperata din maini. O palma se izbi de ceafa mea si am scuipat "the evil little chocolate" afara.
- Oh My God!!! Vrei sa ma omori?!?! m'am rastit eu la Evan, tusind.
- Scuze, dar te'am strigat de jumatate de ora si n'auzeai.
- You scared the living shit out of me!!
- Ha ha!
- Ughh....ce vrei? l'am intrebat dupa ce m'am mai potolit.
- Ma intrebam daca n'ai vrea sa mergem undeva azi.
- N'am chef, am zis eu cazand inapoi in pat.
- Great! Unde ai vrea sa mergi?
- Nicaieri.
- Ok. Ne vedem la palcul de copaci, la 6 pm. Cya! zise el parasind camera.
- What the hell...? Ughh...whatever..., mi'am zis eu, punandu'mi castile inapoi in urechi.
Deodata, am simtit ceva vibrand pe picior. Era mobilul. Am intrerupt din nou muzica si, iritata, am raspuns la telefon.
- Da!
- Am nimerit intr'un moment prost...?
- Oh, scuze Matt. Ehh...Credeam ca esti altcineva...De ce m'ai sunat?
- Cum de ce...Vroiam sa'ti aud vocea.
- Ce dragut...Si, de ce m'ai sunat?
- Hah! Vroiam sa stiu daca vrei sa iesi azi.
- N'am chef...
- La KFC e bine?
- Mi'e somn...
- Ok. La 6?
- Hmm...Trebuie sa o ajut pe maica'mea cu ceva la 6. La 7.
- Kewl. Ne vedem acolo atunci.
- Ok. Te pup, pa!
- Poop! lol pa!
"Off...De ce si'au gasit toti sa ma invite acum in oras...Nici macar nu mi'au urat la multi ani..." m'am gandit eu cu o oarecare dezamagire.
Se facu ora 5 pm si am decis sa'mi scol totusi fundul din pat si sa ma pregatesc. M'am machiat and all that stuff, incercand sa arat mai bine decat de obicei, ca sa ma (auto)sarbatoresc. Mi'am facut vant pe usa si cu pasi marunti ma indreptam spre locul indicat de Evan. Era ciudat aleasa destinatia, insa aveam o mica banuiala. Am ajuns la banca dintre copacii sub care acum cativa ani, eu si Evan ne'am sarutat pentru prima oara. Un sentiment ciudat ma cuprinse, insa nu imi displacea. M'am asezat pe banca si am ramas asteptandu'l pe Evan, dusa cu gandul departe, in adancul memoriilor mele. Nu dupa mult timp, am simtit o mana pe umar, care ma lua prin surprindere. Evan se aseza langa mine. Tinea o mana la spate si'mi zambea larg.
- Ma bucur ca ai venit, zise el.
- Normal ca am venit. De ce m'ai adus aici? l'am intrebat putin nesigura.
- Ehmm....Nu m'am putut gandi la un loc mai intim si m'ai placut. Nu'ti place?
- Ba da! Ador locul asta, doar ca n'am mai fost de cand...de mult, aici.
- Asa e. Aici ne'am sarutat pentru prima data...zise el uitandu'se in ochii mei, nesigur.
Am simtit un ac in inima si m'am inrosit, intorcandu'mi privirea. Evan se simti stanjenit din cauza linistii si schimba subiectul.
- Ti'am adus ceva, zise el.
- Eh?
Evan scoase de la spate un trandafir de culoarea sangelui in jurul caruia era un lantisor auriu, cu o inimioara de o forma deosebita.
- La multi ani, Rose!
- M...mersi Evan...credeam ca ai uitat...am zis eu luandu'l in brate.
- Cum as putea sa uit...
Dupa ce corpurile ni s'au despartit si sanii mei nu pareau sa se mai frece de Evan, acesta scoase lantisorul din jurul trandafirului si mi'l puse la gat. Am deschis inimioara si am ramas uimita. Era o poza cu mine si...o poza cu el. Mi'am indreptat privirea catre el asteptand un raspuns.
- Poza am luat'o din vechea mea locuinta. Nu cere detalii...Sper ca'ti place cadoul...
- E minunat!! Mersi! Inseamna foarte mult pentru mine.
Ne'am imbratisat din nou si, out of the blue...Evan isi lipi buzele de ale mele, sarutandu'ma. M'am speriat, insa nu am obiectat. L'am sarutat inapoi. Dura in jur de 6 secunde, dupa care l'am indepartat. El se uita dezorientat in ochii mei si incepu sa dea din gura incercand sa spuna ceva. Am ramas langa el, uitandu'ma in jos.
- Iarta'ma, Rose...zise el confuz.
N'am zis nimic asa ca el continua.
- Rose...Ughh....Nu stiu ce m'a apucat...N'am vrut...Adica...Am vrut dar nu asa....Vreau sa spun....Ughh....
- Nu'i nimic...Nici eu..nu am dat inapoi..., am zis eu invinetindu'ma la fata.
El zambi, frecandu'si degetele mari unul de altul, de emotii. Se apropia putin de mine, luandu'mi mana in mana sa.
- De ce m'ai sarutat inapoi? intreba el cu un ton mai scazut si bland.
Sangele imi pulsa in vene mai repede ca niciodata si simteam ca'mi pocneste fata. De ce ma simteam asa?? Nu puteam intelege...
- Rose, esti bine?? intreba el punandu'si palma pe fruntea mea infierbantata. Esti rosie si arzi.
- Ughh...d..da...ughh....tre...trebuie sa plec....ma intalnesc cu M..Matt, am zis eu cat de calma am putut.
Evan ramase masca uitandu'se la mine. Imi dadu drumul la mana iar ochii sai se racira.
- Matt. Din nou, Matt. Ce vezi la prostul ala?? zise el ridicandu'se in picioare.
- Nu e prost...
- E tampit!! Si pe langa asta iti pune si viata in pericol! Ca atunci cu motocicleta!
- Nu e tampit! Lasa'l in pace! am zis eu nervoasa.
- Ce are el pe langa mine?!? se rasti el.
- Viata!!
Evan nu mai zise nimic. Dadu din cap, gen 'i can't believe you said that'. Se intoarse si dadu sa plece, insa inainte sa faca primul pas, mai zise doar "Iarta'ma ca te iubesc, Rose. N'o sa mai trebuiasca sa ai de'a face cu mine. Goodbye.", dupa care pleca. Am dat sa'l opresc insa disparu. Am ramas uitandu'ma in gol. O lacrima mi se prelinse, facandu'si drum pe obrazul meu rosu. Ma uitam in directia in care l'am vazut ultima data, asigurandu'ma in gand ca in momentul in care voi ajunge acasa il voi vedea din nou si totul va fi bine. Eram ametita, asa ca m'am asezat pe banca si am ramas acolo pentru o vreme, repetandu'mi scena in cap de 1000 de ori.
Dupa ceva vreme m'am dus acasa. Am deschis usa de la dormitor si mi'am indreptat privirea in coltul de camera in care il vedeam de obicei stand pe scaunul sau. Era gol. Evan nu se afla in camera. M'am dus si m'am asezat pe un colt de pat, uitandu'ma pe geam. Deodata, cineva ciocani la usa. Parintii mei nu puteau fi, pentru ca ei ar fi intrat direct. Un zambet imi aparu pe fata si m'am napustit asupra usii deschinzand'o. Spre nefericirea mea, nu era cel pe care il asteptam.
- Buna, Rose.
- Hey, Matt...
- Esti bine? De ce nu ai venit la intalnire?
- Mi'e rau...scuze...trebuia sa te sun...
- Mda...nu'i nimic, lasa. Ce ai?
- Ma doare capul, am zis eu asezandu'ma inapoi pe pat.
Matt se aseza langa mine, mangaindu'mi parul.
- La multi ani, Rose, zise el scotand la iveala un CD cu una din formatiile mele preferate, Sopor Aeternus si 5 trandafiri albi.
- Mersi, Matt, am zis eu imbratisandu'l.
- Te iubesc, Rose.
- Si eu...si eu te iubesc......Matt.
Mi'am lasat capul pe umarul sau si nu m'am mai putut abtine, mi'am lasat lacrimile sa curga, tinand strans in pumn lantisorul de sub tricou. Matt crezu ca e din cauza ca ma durea capul sau ceva si ma lua in brate, incercand sa ma linisteasca. Ne'am intins in pat si am adormit in cele din urma in bratele sale, protectoare.
That's all...Darkness be with you!